bănui

română

Etimologie

Din maghiară bánni < bánom ("regret" sau "îmi pare rău").

Pronunție

• AFI: /bə'nuj/

Verb

Conjugarea verbului bănui
Infinitiv	a bănui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bănuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bănuiască
Participiu	bănuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc.

   Cine ar fi bănuit că se va întâmpla astfel?

2. (v.tranz.) a considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta.
3. (v.intranz.) (reg.) a se supăra pe cineva; a-i face mustrări.
4. (v.intranz.) (reg.) a regreta, a se căi.

Sinonime

• 1: crede, ghici, gândi, -și imagina, -și închipui, întrezări, presupune, prevedea, socoti, ști, visa, (rar) prevesti, (înv. și reg.) nădăi, (reg.) chibzui, probălui, (fig.) mirosi
• 2: (prin Transilv. fig.) se arde, suspecta

Cuvinte derivate

• bănuială
• bănuielnic
• bănuitor

Traduceri

a presupune

afrikaans: veronderstel (Afrikaans) cehă: předpokládat (čeština) ebraică: להניח (lehaniakh) (עברית) engleză: suppose (English) franceză: soupçonner (français), supposer (français) germană: annehmen (Deutsch) italiană: supporre (italiano) japoneză: 推測 (する, suisoku-suru) (日本語)

maghiară: feltesz (magyar) norvegiană: anta (norsk), formode (norsk) neerlandeză: aannemen (Nederlands) portugheză: supor (português) rusă: предполагать (predpolagát’) (русский) spaniolă: suponer (español) suedeză: anta (svenska), förmoda (svenska) turcă: zannetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online