baron

română

Etimologie

Din franceză baron.

Pronunție

• AFI: /ba'ron/

Substantiv

Declinarea substantivului baron
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	baron	baroni
Articulat	baronul	baronii
Genitiv-Dativ	baronului	baronilor
Vocativ	baronule	baronilor

1. (în prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul europei) mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu.

Cuvinte derivate

• baroană
• baroneasă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bârno
• borna
• brâno

Referințe

• DEX '98 via DEX online