beccus

latină

(Latina)

Etimologie

Origine incertă. Poate din limba galică *bekkos < proto-celtică *bekkos („cârlig”). Confer și peg.

Pronunție

• AFI: /ˈbek.kus/

Substantiv

Declinarea substantivului beccus
m.	Singular	Plural
Nominativ	beccus	beccī
Genitiv	beccī	beccōrum
Dativ	beccō	beccīs
Acuzativ	beccum	beccōs
Ablativ	beccō	beccīs
Vocativ	becce	beccī

1. (ornit.) cioc

Sinonime

• (ornit.) rostrum

Referințe

• Wiktionary