bloc
Etimologie
Din franceză bloc și germană Blockhaus (3).
Pronunție
- AFI: /blok/
Substantiv
| Declinarea substantivului bloc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bloc | blocuri |
| Articulat | blocul | blocurile |
| Genitiv-Dativ | blocului | blocurilor |
| Vocativ | blocule | blocurilor |
- bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.
- ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen.
- Un imens bloc de stâncă.
- clădire mare cu multe etaje.
- Un bloc cu 10 etaje.
- alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare.
- Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.
- (med.) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac.
- Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora.
Locuțiuni
Paronime
Traduceri
bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea
clădire mare, cu mai multe etaje
|
alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune
Referințe
(català)
Etimologie
Din franceză bloc.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bloc m.
(English)
Etimologie
Din franceză bloc.
Pronunție
- AFI: /blɒk/
Substantiv
bloc, pl. blocs
- (între state, partide etc.) bloc
Sinonime
Referințe
(français)
Etimologie
Din neerlandeză blok.
Pronunție
- AFI: /blɔk/ pl. /blɔk/
Substantiv
bloc m., blocs pl.