brădui

română

Etimologie

Din brad + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /brəˈduj/

Substantiv

Declinarea substantivului brădui
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brădui	brădui
Articulat	brăduiul	brăduii
Genitiv-Dativ	brăduiului	brăduilor
Vocativ	brăduiule	brăduilor

1. (reg.) brăduț.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• budări
• brudia
• bărdui

Referințe

• DEX '98 via DEX online