cârmuire

română

Etimologie

Din a cârmui.

Pronunție

• AFI: /kɨr.mu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cârmuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârmuire	cârmuiri
Articulat	cârmuirea	cârmuirile
Genitiv-Dativ	cârmuirii	cârmuirilor
Vocativ	cârmuire	cârmuirilor

1. acțiunea de a (se) cârmui.
2. organ de conducere; guvern, stăpânire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online