căi

română

Etimologie

Din slavă (veche) kajati sen („a face penitență”).

Pronunție

• AFI: /kə'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) căi
Infinitiv	a (se) căi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) căiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) căiască
Participiu	căit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit.
2. (v.tranz.) (rar) a compătimi pe cineva; a căina.

Cuvinte derivate

• cainic
• căință

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online