cărăuși

română

Etimologie

Din cărăuș.

Pronunție

• AFI: /kə.rə.uˈʃi/

Verb

Conjugarea verbului cărăuși
Infinitiv	a cărăuși
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cărăușesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cărăușească
Participiu	cărăușit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia.

Cuvinte derivate

• cărăușit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuirasa

Referințe

• DEX '98 via DEX online