căsători

română

Etimologie

Din căsător (= soț).

Pronunție

• AFI: /kə.sə.toˈri/

Verb

Conjugarea verbului (se) căsători
Infinitiv	a (se) căsători
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă)ncăsătoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) căsătorească
Participiu	căsătorit
Conjugare	IV

1. (v.refl. și tranz.) a (se) uni prin căsătorie cu cineva.

   S-a căsătorit devreme.

   Când s-au căsătorit?

Sinonime

• mărita, însura, cununa, căpătui

Antonime

• despărți, divorța

Cuvinte derivate

• căsătorie
• căsătorit

Traduceri

a (se) mărita

arabă: تزوج (العربية) catalană: casar-se (català) daneză: gifte sig (dansk) engleză: marry (English) esperanto: geedziĝi (Esperanto), edzigi (Esperanto) finlandeză: mennä (suomi) naimisiin (suomi) franceză: se marier (français), épouser (français) germană: heiraten (Deutsch) greacă: παντρεύομαι (pa(n)trevomai) (Ελληνικά), νυμφεύομαι (numfevomai) (Ελληνικά), στεφανώνομαι (stefanonomai) (Ελληνικά) islandeză: gifta sig (íslenska)

italiană: sposarsi (italiano) latină: nubere (Latina) neerlandeză: trouwen (Nederlands), huwen (Nederlands), zich in de echt verbinden (Nederlands) poloneză: ożenić (polski) portugheză: casarem-se (português), casar (português) rusă: жениться (русский) scoțiană: pòs (Scots) spaniolă: casarse (español), casar (español) suedeză: gifta sig (svenska), ingå äktenskap (svenska) turcă: evlenmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online