cartilaj

Cartilajul formează exteriorul urechii

română

Variante

• cartilagiu

Etimologie

Din franceză cartilage < latină cartilago.

Pronunție

• AFI: /kar.ti'laʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului cartilaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cartilaj	cartilaje
Articulat	cartilajul	cartilajele
Genitiv-Dativ	cartilajului	cartilajelor
Vocativ	'	'

1. țesut animal conjunctiv elastic și rezistent, cu rol de susținere care formează scheletul peștilor cartilaginoși și al embrionului la vertebrate și la om îndeplinind funcția mecanică de susținere.

   Cartilajul al urechii.

Sinonime

• (anat.) zgârci, (pop.) vână, (Ban. și Olt.) ronț

Antonime

• os

Cuvinte derivate

• cartilaginos

Traduceri

țesut conjunctiv rezistent și elastic, la extremitățile oaselor

catalană: cartílag (català) m. cehă: chrupavka (čeština) f. engleză: cartilage (English) esperanto: kartilago (Esperanto) estoniană: kõhr (eesti) finlandeză: rusto (suomi) franceză: cartilage (français) m. friulană: tenarum (furlan) m. germană: Knorpel (Deutsch) m. greacă: χόνδρος (Ελληνικά) (khóndros) m. islandeză: brjósk (íslenska) n. italiană: cartilagine (italiano) f.

japoneză: 軟骨 (日本語) (なんこつ, nankotsu) latină: cartilago (Latina) f. maghiară: porc (magyar) neerlandeză: kraakbeen (Nederlands) n. occitană: cartilage (occitan) m. poloneză: chrząstka (polski) portugheză: cartilagem (português) f. rusă: хрящ (русский) (χr'ášč) m. spaniolă: cartílago (español) m. suedeză: brosk (svenska) n. turcă: kıkırdak (Türkçe)

Referințe

• DEX online