ceafă

română

Etimologie

Din albaneză čafë.

Pronunție

• AFI: /ˈʧe̯a.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului ceafă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceafă	cefe
Articulat	ceafa	cefele
Genitiv-Dativ	cefei	cefelor
Vocativ	ceafă	cefelor

1. partea de dinapoi a gâtului sau, (p.ext.), a capului.
2. regiunea cervicală.
3. specialitate de carne de porc din regiunea cefei, afumată sau sărată.

Cuvinte derivate

• cefar

Expresii

• Când mi-oi (sau ți-oi etc.) vedea ceafa = niciodată
• A face ceafă = a se îngrășa
• Gros în (ori la) ceafă sau cu ceafa groasă = gras; fig. bogat; influent

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cafea
• făcea

Referințe

• DEX '98 via DEX online