cer
 Vezi și : Cer, CER, cér
|
Etimologie
Din latină caelum.
Confer italiană cielo, spaniolă cielo, provensală cèl, catalană cel, franceză ciel și portugheză céu.
Pronunție
- AFI: /ˈʧer/
Substantiv
| Declinarea substantivului cer | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cer | ceruri |
| Articulat | cerul | cerurile |
| Genitiv-Dativ | cerului | cerurilor |
| Vocativ | cerule | cerurilor |
- (fiz.) spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică.
- Cerul plin de stele.
- (p.ext.) aer, văzduh, atmosferă.
- (rel.) rai, eden, paradis.
- (fig.) putere divină, divinitate, providență.
Sinonime
- 1: (fiz.) boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie
- 2: (fiz.) aer, atmosferă
- 3: (rel.) eden, paradis, rai
- 4: (bis.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- brâul-cerului
- candela-cerului
- cerul-gurii
- crângul cerului
- păsările cerului
- poala-cerului
- rochia-cerului
- roua-cerului
Cuvinte apropiate
Expresii
- Cer senin = atmosferă fără nori
- În înaltul cerului = la o înălțime foarte mare
- Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară
- Până-i cerul = niciodată
- Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ = se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc.
- A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut)
- A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
- A fi departe ca cerul de pământ (sau ca cerul și pământul) = a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta
- A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur
- Nu pică din cer = nu vine de-a gata
- Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.) = exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute)
- Cât îi cerul și pământul = niciodată
- A ridica pe cineva până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica
- Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău
- A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
- A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru
- Împărăția cerurilor = raiul
- Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate evidentă care provoacă revoltă
Traduceri
spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească
|
|
locaș al lui Dumnezeu
|
|
Etimologie
Din latină cerrus.
Substantiv
| Declinarea substantivului cer | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cer | ceri |
| Articulat | cerul | cerii |
| Genitiv-Dativ | cerului | cerilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Quercus cerris) arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc.
- (p.ext.) lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil.
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
arbore
|
|
Etimologie
Din cere.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cere.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cere.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru cere.
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cer
- ceriu (element chimic)
(čeština)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cer
- ceriu (element chimic)
(polski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
cer
- ceriu (element chimic)