cerere

română

Etimologie

Din a cere.

Pronunție

• AFI: /'ʧe.re.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cerere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cerere	cereri
Articulat	cererea	cererile
Genitiv-Dativ	cererii	cererilor
Vocativ	cerere	cererilor

1. acțiunea de a (se) cere și rezultatul ei.
2. solicitare; rugăminte.
3. pretenție, exigență; revendicare.
4. căutare, cerință; cantitate de bunuri și de servicii necesare pentru a acoperi consumul.
5. sesizare adresată unui organ de jurisdicție sau unui alt organ de stat pentru valorificarea, recunoașterea sau apărarea unui drept.
6. (concr.) petiție.

Cuvinte compuse

• cerere solvabilă
• cerere de oxigen
• cerere maximă de putere

Locuțiuni

• (loc.adv.) la cerere = când se cere, când se solicită.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online