coborî

Vezi și : cobori

română

Origine necunoscută.

Conjugarea verbului (se) coborî
Infinitiv	a (se) coborî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cobor
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) coboare
Participiu	coborât
Conjugare	IV

(v.intranz., refl. și tranz.) a (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul.
Coboară din trăsură.

Cobor sacul din căruță.
a (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat.
A coborî dealul, treptele, sacul din pod.
(v.intranz.) a zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime.
(v.tntranz.) (despre soare, lună) a apune.
(fig.) (pop.) a renunța la domnie, la tron.
(v.intranz.) (fig.) (despre întuneric, noapte, ceață etc.) a se lăsa, a cădea.
(v.intranz.) (despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) a scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.).
Presiunea atmosferică coboară.

Termometrul coboară.
(v.tranz.) a schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut.
Glasul i-a coborât de tot.
(v.intranz. și refl.) a-și avea originea, a se trage din...
(v.refl.) (fig.) a se înjosi.
(v.intranz.) (tox.) a reveni la normal după epuizarea efectelor caracteristice ale drogului consumat.

a (se) coborî: (se) înălța, (se) urca, crește, se majora, (se) ridica, (se) sui
a coborî: crește, (se) sui, se ridica

(tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.)
A coborî tonul (sau glasul) = a vorbi cu blândețe

a se da jos (dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul)

a scădea

Din coborî.