compoziție

română

Etimologie

Din franceză composition < latină compositio.

Pronunție

• AFI: /kom.poˈzi.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului compoziție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	compoziție	compoziții
Articulat	compoziția	compozițiile
Genitiv-Dativ	compoziției	compozițiilor
Vocativ	compoziție	compozițiilor

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire.
2. operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală.
3. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; totalitatea cunoștințelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică.
4. felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele.
5. gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acțiune.
6. joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv.
7. exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere.
8. aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică, cu scopul de a micșora frecarea.

Cuvinte derivate

• compozițional
• fotocompoziție

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• compozitei

Referințe

• DEX '98 via DEX online