constelație

română

Etimologie

Din franceză constellation < latină constellatio.

Pronunție

• AFI: /kon.ste'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului constelație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	constelație	constelații
Articulat	constelația	constelațiile
Genitiv-Dativ	constelației	constelațiilor
Vocativ	constelație	constelațiilor

1. grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• constelatei
• selecționat

Referințe

• DEX '98 via DEX online