cununiță

Cununiță

română

Etimologie

Din cunună + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ku.nu'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cununiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cununiță	cununițe
Articulat	cununița	cununițele
Genitiv-Dativ	cununiței	cununițelor
Vocativ	cununiță	cununițelor

1. diminutiv al lui cunună.

   O cununiță de flori.

2. (bot.) (Spiraea ulmifolia) arbust înalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse în inflorescență, ce crește pe stânci în regiunile muntoase.

Sinonime

• 1: coroniță
• 2: (bot.) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel

Cuvinte apropiate

• cununa
• cununare
• cununat
• cunună
• cununie

Vezi și

• floarea-miresei
• spirea

Traduceri

arbust

finlandeză: idänvirpiangervo (suomi)

Anagrame

• cununați

Referințe

• DEX '98 via DEX online