descurca

română

Din prefixul des- + (în)curca.

Conjugarea verbului (se) descurca
Infinitiv	a (se) descurca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descurc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descurce
Participiu	descurcat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face să nu mai fie încurcat; a descâlci.
(v.refl. și tranz.) a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.
Mă descurc astezi.
(v.tranz.) a lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată.

a descălci