destăinui

română

Etimologie

Din des- + a tăinui.

Pronunție

• AFI: /des.təj.nuˈi/

Verb

Conjugarea verbului destăinui
Infinitiv	a destăinui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	destăinuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să destăinuiască
Participiu	destăinuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga.
2. (v.refl.) a-și da pe față gândurile sau sentimentele.
3. (v.refl.) (fig.) a se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda.

Cuvinte derivate

• destăinuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online