dezlega

română

Din latină disligare.

Conjugarea verbului (se) dezlega
Infinitiv	a (se) dezlega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dezleg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dezlege
Participiu	dezlegat
Conjugare	I

(v.tranz.) a deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface.
A dezlega un pachet.
a face să nu mai fie înnodat, legat.
(v.tranz. și refl.) a (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare.
(mai ales în practicile religioase, în basme) a scuti de obligațiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru.
(în religia creștină) a face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni).
a găsi soluția unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva.
a citi, a descifra (un scris neciteț).

A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veștile pe care le știe
A dezlega punga = a da bani, a cheltui
(tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască

a (se) desface