diacon
Etimologie
Din greacă διάκονος (diákonos) (Murnu), în parte prin intermediul slavă (veche) dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52).
Pronunție
- AFI: /diˈa.kon/
Substantiv
Declinarea substantivului diacon | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | diacon | diaconi |
Articulat | diaconul | diaconii |
Genitiv-Dativ | diaconului | diaconilor |
Vocativ | diaconule | diaconilor |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online