diminutiv

română

Etimologie

Din franceză diminutif.

Pronunție

• AFI: /di.mi.nu'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului diminutiv
	Singular	Plural
Masculin	diminutiv	diminutivi
Feminin	diminutivă	diminutive
Neutru	diminutiv	diminutive

1. care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.

Cuvinte derivate

• diminutival

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului diminutiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diminutiv	diminutive
Articulat	diminutivul	diminutivele
Genitiv-Dativ	diminutivului	diminutivelor
Vocativ	diminutivule	diminutivelor

1. substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online