diplomă

română

Etimologie

Din franceză diplôme < latină diploma.

Pronunție

• AFI: /'diplo.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului diplomă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diplomă	diplome
Articulat	diploma	diplomele
Genitiv-Dativ	diplomei	diplomelor
Vocativ	diplomă	diplomelor

1. act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc.
2. act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta.
3. (în evul mediu) act prin care se acorda cuiva un titlu de noblețe, anumite privilegii etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online