dispunere

română

Etimologie

Din a dispune.

Pronunție

• AFI: /dis'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dispunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dispunere	dispuneri
Articulat	dispunerea	dispunerile
Genitiv-Dativ	dispunerii	dispunerilor
Vocativ	dispunere	dispunerilor

1. (rar) acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online