divin
Etimologie
Din latină divinus. Confer franceză divin, italiană divino.
Pronunție
- AFI: /diˈvin/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului divin | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | divin | divini |
| Feminin | divină | divine |
| Neutru | divin | divine |
- considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor.
- Pronia divină.
- făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu.
- Serviciu divin.
- (fig.) înzestrat cu însușiri cu totul excepționale.
- Voce divină.
Sinonime
- 1: (bis.) ceresc, dumnezeiesc, sfânt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sânt, (înv.) minunat, preaînalt
- 2: bisericesc, religios
- 3: sfânt
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
dumnezeiesc; de zeu, de la zei
Substantiv
| Declinarea substantivului divin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | divin | divini |
| Articulat | divinul | divinii |
| Genitiv-Dativ | divinului | divinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (în Republica Moldova; de la distilat de vin) băutură spirtoasă obținută din distilate de vin, învechite cel puțin 3 ani, cu adaos de apă dedurizată, sirop de zahăr și, după caz, cu caramel de zahăr și ape alcoolizate, până la obținerea caracteristicilor organoleptice și fizico-chimice stabilite în reglementările tehnice respective.[1]
Sinonime
Traduceri
băutură spiritoasă
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină divinus.
Pronunție
- AFI: /di.vɛ̃/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului divin | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | divin | divins |
| Feminin | divine | divines |