dovadă
Etimologie
Din a dovedi (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /do'va.də/
Substantiv
Declinarea substantivului dovadă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dovadă | dovezi |
Articulat | dovada | dovezile |
Genitiv-Dativ | dovezii | dovezilor |
Vocativ | dovadă | dovezilor |
- fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie.
- (spec.) probă juridică.
- act, document prin care se adeverește ceva; adeverință.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că...
- (loc.vb.) A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online