drăguț

română

Etimologie

Din drag + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /drəˈguʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului drăguț
	Singular	Plural
Masculin	drăguț	drăguți
Feminin	drăguță	drăguțe
Neutru	drăguț	drăguțe

1. drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag.

Expresii

• A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva)

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului drăguț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drăguț	drăguți
Articulat	drăguțul	drăguții
Genitiv-Dativ	drăguțului	drăguților
Vocativ	drăguțule	drăguților

1. (fam.) termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
2. (pop.) iubit, ibovnic, amant.

Cuvinte derivate

• drăguță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online