dușmăni

română

Etimologie

Din dușman.

Pronunție

• AFI: /duʃ.mə'ni/

Verb

Conjugarea verbului (se) dușmăni
Infinitiv	a (se) dușmăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dușmănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dușmănească
Participiu	dușmănit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl. recipr.) a avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî.

   Se dușmănesc de moarte.

Sinonime

• 1: se învrăjbi, (se) urî, (se) vrăjmăși, (pop.) (se) îndușmăni, (înv. și reg.) (se) pizmui, (înv.) (se) gilălui, (se) împerechea, (se) nenăvidi, (se) pizmi, (se) urgisi

Antonime

• prieteni

Cuvinte derivate

• dușman, dușmancă
• dușmănesc
• dușmănește
• dușmănie
• dușmănos
• îndușmăni

Traduceri

a (se) urî

afrikaans: verafsku (Afrikaans) daneză: afsky (dansk) engleză: loathe (English) estoniană: vihkama (eesti), jälestama (eesti) finlandeză: inhota (suomi) franceză: détester (français) germană: verabscheuen (Deutsch) italiană: detestare (italiano)

norvegiană: avsky (norsk) neerlandeză: verafschuwen (Nederlands) poloneză: pogardzać (polski) portugheză: detestar (português) spaniolă: detestar (español) suedeză: avsky (svenska), vämja (svenska) turcă: nefret etmek (Türkçe), iğrenmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online