dubiu

română

Etimologie

Din latină dubium.

Pronunție

• AFI: /ˈdu.bju/

Substantiv

Declinarea substantivului dubiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dubiu	dubii
Articulat	dubiul	dubiile
Genitiv-Dativ	dubiului	dubiilor
Vocativ	dubiule	dubiilor

1. îndoială, nesiguranță, lipsă de încredere (față de cineva sau ceva).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online