dungă

română

Etimologie

Din slavă (veche) donga.

Pronunție

• AFI: /'dun.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului dungă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dungă	dungi
Articulat	dunga	dungile
Genitiv-Dativ	dungii	dungilor
Vocativ	dungă	dungilor

1. linie vizibilă pe un fond de altă culoare.
2. fâșie, dâră.
3. cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz).
4. muchie a unui lemn cioplit.
5. margine a unor obiecte sau a unor construcții.
6. (spec.) marginea neascuțită a unor instrumente tăioase.
7. parte laterală a unui lucru; latură, coastă.

Cuvinte derivate

• dunga
• dungat
• dunguliță
• dunguță

Cuvinte compuse

• dunga pantalonului

Locuțiuni

• (loc.adv.) În dungă = dintr-o parte, într-o parte.

Expresii

• (fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit
• A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online