eșua

română

Etimologie

Din franceză échouer.

Pronunție

• AFI: /e.ʃuˈa/

Verb

Conjugarea verbului eșua
Infinitiv	a eșua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	eșuez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să eșueze
Participiu	eșuat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre vapoare; la pers. 3) a se așeza voit sau a se împotmoli în nisip sau într-un loc unde apa are o adâncime redusă.
2. (v.intranz.) a suferi un eșec, a da greș, a nu reuși, a nu izbuti.

Cuvinte derivate

• eșuare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online