e

Vezi și : E, É, È, Ê, Ë, Ẽ, Ě, Ē, Ĕ, Ė, Ę, é, è, ê, ë, ẽ

română

E e

Etimologie

Din latină E < greacă antică Ε (E, „Epsilon”).

Pronunție

• AFI: /e/
• (la începutul cuvintelor „este”, „eu”) AFI: /je/

Substantiv

Declinarea substantivului e
m. și n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	e	e-uri
Articulat	e-ul	e-urile
Genitiv-Dativ	e-ului	e-urilor
Vocativ	-	-

1. (literă minusculă) a șaptea literă a alfabetului român.
2. sunet notat cu această literă (vocală prepalatală mijlocie nerotunjită).

Cuvinte apropiate

• (semivocală) ea

Vezi și

• E

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /e/

Interjecție

1. exclamație care exprimă diferite stări sufletești:
   1. reproș, enervare.
   2. plictiseală, indiferență.
   3. (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din fi.

Pronunție

• AFI: /ˈje/

Verb

1. (fam.) forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fi.

Sinonime

• este, (reg.) îi, (fam.) -i

Referințe

• DEX '98 via DEX online