fabulă
Etimologie
Din franceză fabulation < latină fabulatio.
Pronunție
- AFI: /'fa.bu.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului fabulă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | fabulă | fabule |
Articulat | fabula | fabulele |
Genitiv-Dativ | fabulei | fabulelor |
Vocativ | fabulă | fabulelor |
- scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta.
- istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; (p.ext.) minciună.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online