fir

română

Etimologie

Din latină filum.

Pronunție

• AFI: /fir/

Substantiv

Declinarea substantivului fir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fir	fire
Articulat	firul	firele
Genitiv-Dativ	firului	firelor
Vocativ	firule	firelor

1. produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; (p.restr.) fibră textilă.
2. (fig.) idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc.
3. sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; (p.gener.) orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale.
4. șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir, folosită la cusături speciale de podoabă.
5. (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) fiecare dintre elementele, de forma unui fir lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; (p.ext.) exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel.
6. bob, grăunte (de nisip, de mac etc.).
7. (fig.) (rar) fărâmă, pic.

Cuvinte derivate

• firet
• firicel
• firicică
• firișor
• firos
• firușcă
• firuț
• prefira
• răsfira
• înfira

Cuvinte compuse

• fir cu plumb
• firul apei

Locuțiuni

• (loc.adv.) Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată.
• De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate.
• (loc.adv.) Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob.

Expresii

• A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte
• Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online