fire
Etimologie
Din a fi.
Pronunție
- AFI: /'fi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fire | firi |
| Articulat | firea | firile |
| Genitiv-Dativ | firii | firilor |
| Vocativ | fire | firilor |
- mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el).
- structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament.
- minte, cuget; cumpăt.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad.
- (loc.adj.) În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios.
Expresii
- A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
- A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
- A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul
- A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul
- A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online