funcționa

Vezi și : funcționă

română

Etimologie

Din franceză fonctionner (după funcție).

Pronunție

• AFI: /funk.ʦi.oˈna/

Verb

Conjugarea verbului funcționa
Infinitiv	a funcționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	funcționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să funcționeze
Participiu	funcționat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a-și îndeplini funcția, rolul.

   Funcționează un birou special de informații.

2. a fi în funcție, a se afla în stare de funcționare.

   Uzina funcționează cu întreaga capacitate.

   Ceasornicul, motorul funcționează.

Sinonime

• 1: lucra, (rar) ființa
• 2: merge, umbla

Cuvinte derivate

• disfuncție
• disfuncțional
• funcție
• funcțional
• funcționar
• funcționare

Traduceri

a lucra; a fi în funcție

albaneză: funksionoj (shqip) daneză: fungere (dansk) ebraică: לתפקד (letafkéd) (עברית) engleză: function (English) esperanto: funkcii (Esperanto) estoniană: töötama (eesti), funktsioneerima (eesti) finlandeză: toimia (suomi) franceză: fonctionner (français) germană: funktionieren (Deutsch) greacă: λειτουργώ (leitourgo) (Ελληνικά)

irlandeză: feidhmigh (Gaeilge) italiană: funzionare (italiano) japoneză: 作用する (sayō-suru) (日本語), 動く (うごく, ugoku) (日本語) neerlandeză: fungeren (Nederlands) papamiento: funshoná (Papiamentu) poloneză: działać (polski), funkcjonować (polski) portugheză: funcionar (português) spaniolă: funcionar (español) suedeză: fungera (svenska) turcă: işlemek (Türkçe), çalışmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online