furie

Vezi și : Furie

română

Etimologie

Din latină furia. Confer franceză furie.

Pronunție

• AFI: /'fu.ri.je/

Substantiv

Declinarea substantivului furie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furie	furii
Articulat	furia	furiile
Genitiv-Dativ	furiei	furiilor
Vocativ	'	'

1. stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.

   Un om plin de furie.

2. (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.

Sinonime

• 1: înverșunare, mânie, (rar) înfuriere, (pop. și fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oțăreală, oțărâre, (înv. și reg.) scârbă, (reg.) năvârlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare

Cuvinte derivate

• furibund
• furios
• înfuria
• înfuriare
• înfuriat

Locuțiuni

• (loc. adv.) Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită.

Traduceri

stare de extremă enervare

afrikaans: woede (Afrikaans) daneză: raseri (dansk) n. engleză: fury (English), rage (English), wrath (English) estoniană: raev (eesti) finlandeză: raivo (suomi) franceză: fureur (français) f., rage (français) f. friulană: rabie (furlan) f., fote (furlan) f. germană: Wut (Deutsch) f. italiană: furia (italiano) f., rabbia (italiano) f. maghiară: düh (magyar)

neerlandeză: woede (Nederlands), razernij (Nederlands) poloneză: wściekłość (polski) f., złość (polski) f. portugheză: fúria (português) f., raiva (português) f. retoromană: ravgia (rumantsch) f., furia (rumantsch) f. rusă: ярость (русский) (járost') f., бешенство (русский) (b'éšenstvo) n., неистовство (русский) (n'eístovstvo) n. spaniolă: rabia (español) f. suedeză: raseri (svenska) n., ursinne (svenska) n. turcă: büyük öfke (Türkçe), gazap (Türkçe)

Referințe

• DEX online