gândi
Etimologie
Din gând.
Pronunție
- AFI: /gɨn'di/
Verb
| Conjugarea verbului (se) gândi | |
| Infinitiv | a (se) gândi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) gândesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) gândească |
| Participiu | gândit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz. și refl.) a-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva.
- Se gândește de câteva zile la metoda citirii pe diagonală.
- Să gândească cum e mai bine.
- (v.intranz. și tranz.) a concepe, a crea ceva (abstract sau concret).
- S-a gândit mult la exemplele pe care le-a dat.
- (v.intranz. și refl.) a se îngriji, a-i păsa de ceva sau de cineva.
- Mă gândesc dacă Mariei i-a trecut răceala.
- (v.intranz. și tranz.) a-i trece cuiva prin minte (că...); a crede, a socoti (că...).
- Tudor gândește că am acasă prăjituri dar se înșeală.
- (v.tranz. și refl.) a lua în considerare (că...), a-și da seama (că...).
- Din această cauză se gândește că experimentul n-o să reușească.
- (v.refl.) a intenționa (să...).
- Mă gândesc să plec într-o călătorie.
Sinonime
- 1: chibzui, cugeta, judeca, socoti, (înv. și reg.) sămălui, (fig.) cântări, cumpăni, drămui
- 2: concepe, inventa
- 5: considera
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Expresii
- A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să discearnă
Traduceri
a pătrunde ceva cu mintea; a chibzui
|
|