ham

română

Din maghiară hám.

Declinarea substantivului ham
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ham	hamuri
Articulat	hamul	hamurile
Genitiv-Dativ	hamului	hamurilor
Vocativ	hamule	hamurilor

ansamblu de curele (sau de frânghii) cu care se înhamă calul sau alte animale (de tracțiune) la un vehicul.
(precedat de prepoziții) tracțiune (cu cai).
Are cai buni la ham.

Onomatopee.

(de obicei repetat) cuvânt care imită lătratul câinelui.
Câinele face: ham!