hartă

română

Etimologie

Din neogreacă χαρτισ (hártis).

Pronunție

• AFI: /'har.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului hartă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hartă	hărți
Articulat	harta	hărțile
Genitiv-Dativ	hărții	hărților
Vocativ	hartă	hărților

1. reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice.

Cuvinte derivate

• fotohartă
• porthartă

Cuvinte compuse

• harta fusurilor orare
• hartă geologică
• hartă hidrologică
• hartă lingvistică
• hartă sinoptică
• hartă de anomalii

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hâtra

Referințe

• DEX '98 via DEX online