hil
Etimologie
Din franceză hile < latină hilum.
Pronunție
- AFI: /hil/
Substantiv
Declinarea substantivului hil | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | hil | hiluri |
Articulat | hilul | hilurile |
Genitiv-Dativ | hilului | hilurilor |
Vocativ | hilule | hilurilor |
- (anat.) porțiune la suprafața unui organ pe unde pătrund vasele sangvine și nervii.
- (bot.) cicatrice aflată pe învelișul seminței, la locul unde aceasta s-a desprins de piciorușul ovulului.
Vezi și
Traduceri
punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ din țesut spongios
locul de inserare al funiculului la semințe
Referințe
- DEX '98 via DEX online