hrănire

română

Etimologie

Din a hrăni.

Pronunție

• AFI: /hrə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului hrănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hrănire	hrăniri
Articulat	hrănirea	hrănirile
Genitiv-Dativ	hrănirii	hrănirilor
Vocativ	hrănire	hrănirilor

1. acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• herniar

Referințe

• DEX '98 via DEX online