ieșire

română

Etimologie

Din a ieși.

Pronunție

• AFI: /je'ʃi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ieșire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ieșire	ieșiri
Articulat	ieșirea	ieșirile
Genitiv-Dativ	ieșirii	ieșirilor
Vocativ	ieșire	ieșirilor

1. acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
2. anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
3. (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
4. atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
5. (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
6. (concr.) loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
7. parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
8. (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.
9. (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.

Cuvinte compuse

• registru de intrare și ieșire

Expresii

• Ieșire la lumină = apariție, publicare a unei scrieri

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reieși

Referințe

• DEX '98 via DEX online