impolitețe

română

Variante

• impoliteță

Etimologie

Din franceză impolitesse.

Pronunție

• AFI: /im.po.li'te.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului impolitețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impolitețe	impoliteți
Articulat	impolitețea	impolitețile
Genitiv-Dativ	impoliteții	impoliteților
Vocativ	impolitețe	impoliteților

1. lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online