interes

română

Etimologie

Din italiană interesse, rusă интeрeс (interes), germană Interesse.

Pronunție

• AFI: /in.te'res/

Substantiv

Declinarea substantivului interes
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interes	interesuri
Articulat	interesul	interesurile
Genitiv-Dativ	interesului	interesurilor
Vocativ	interesule	interesurilor

1. preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi.
2. avantaj, folos, câștig, profit.
3. dobândă.
4. orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva.
5. înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine.
6. calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție.

Cuvinte compuse

• daune interese

Locuțiuni

• (loc.adj.) De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității.

Expresii

• A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online