iute

română

Din slavă (veche) ljutŭ.

Declinarea adjectivului iute
	Singular	Plural
Masculin	iute	iuți
Feminin	iute	iuți
Neutru	iute	iuți

care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt.
Om iute.

Replică iute.
care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid.
Cal iute.

Mers iute.
(adverbial) în grabă, repede, imediat, îndată.
S-a dus iute acolo.
care se produce cu tărie, cu forță.
Ploaie iute.
care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent.
care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant.
Mâncare iute.

Gust iute.
care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută.
Miros iute.