izola

Vezi și : izolă

română

Etimologie

Din franceză isoler. Confer italiană isolare.

Pronunție

• AFI: /i.zoˈla/

Verb

Conjugarea verbului (se) izola
Infinitiv	a (se) izola
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) izolez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) izoleze
Participiu	izolat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a despărți cu totul; a separa unul de altul; spec. a despărți un bolnav contagios de oamenii sănătoși, pentru a evita contagiunea.

   A izolat animalele bolnave de cele sănătoase.

2. (v.tranz.) a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conducător de electricitate.
3. (v.refl.) a se îndepărta de societate, de semeni; a sta retras, departe de alții; a se retrage, a se închista.

   S-a izolat în camera ei.

Sinonime

• 1: (se) despărți, răzleți, (se) separa, (rar) (se) segrega, (înv. și pop.) (se) deosebi, (se) osebi
• 3: (livr.) (se) claustra, îndepărta, individualiza, (rar) (se) însingura, retrage, (fig.) (se) sihăstri

Cuvinte derivate

• izolabil
• izolament
• izolant
• izolare
• izolat
• izolator
• izolație, izolațiune
• neizolat

Traduceri

a (se) separa; a (se) despărți

afrikaans: afsonder (Afrikaans) catalană: aïllar (català), isolar (català) engleză: isolate (English) esperanto: izoli (Esperanto) estoniană: isoleerima (eesti) finlandeză: eristää (suomi) franceză: isoler (français) galiciană: illar (galego)

germană: absondern (Deutsch), isolieren (Deutsch) italiană: isolare (italiano) neerlandeză: afzonderen (Nederlands), isoleren (Nederlands) poloneză: izolować (polski) portugheză: isolar (português), ilhar (português) spaniolă: aislar (español) suedeză: isolera (svenska) turcă: ayırmak (Türkçe), tecrit etmek (Türkçe)

Etimologie

Din izola.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru izola.

Referințe

• DEX online