junior

română

Etimologie

Din franceză, latină junior.

Pronunție

• AFI: /ʒu.ni'or/

Substantiv

Declinarea substantivului junior
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	junior	juniori
Articulat	juniorul	juniorii
Genitiv-Dativ	juniorului	juniorilor
Vocativ	juniorule	juniorilor

1. sportiv care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta.
2. (pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) fiul (considerat în raport cu tatăl).

Cuvinte derivate

• junioară
• juniorat

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului junior
	Singular	Plural
Masculin	junior	juniori
Feminin	junioară	junioare
Neutru	junior	junioare

1. care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online