jurisdicție

română

Etimologie

Din franceză juridiction < latină jurisdictio.

Pronunție

• AFI: /ʒu.ris'dik.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului jurisdicție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jurisdicție	jurisdicții
Articulat	jurisdicția	jurisdicțiile
Genitiv-Dativ	jurisdicției	jurisdicțiilor
Vocativ	jurisdicție	jurisdicțiilor

1. putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe.
2. totalitatea instanțelor judecătorești de același grad.
3. ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie.
4. teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online