linge
Vezi și : Linge, lînge, lingë, -linge |
Etimologie
Din latină lingere.
Pronunție
- AFI: /ˈlin.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului linge | |
Infinitiv | a linge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ling |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să lingă |
Participiu | lins |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) (despre animale) a trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva.
- Pisicile se ling.
- a atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea.
- (fam.) a linguși cu slugărnicie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Cuvinte compuse
Expresii
- A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.)
Traduceri
a trece cu limba peste ceva
|
|
Etimologie
Din linge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru linge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru linge.
Referințe
(français)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /lɛ̃ʒ/
Substantiv
linge m.